Atât de frumoase și, totodată, atât de efemere! Cele mai frumoase creații de pe Pământ par să-și împletească ființa fragilă între efemeritate și veșnicie. De mii de ani am învățat să le iubim atât de mult încât azi să nu mai putem trăi făra ele. Nu noi am subjugat florile ci ele pe noi! Florile au dus cu noi, oamenii, cea mai tăcută, cea mai parfumată, cea mai colorată, cea mai diplomată și inocentă luptă. Și, de milenii, până și cel mai voinic luptător își pune genunchiul pe pământ să miroasă o floare.

Sub o formă sau alta, florile au fost mereu esențiale pentru mine! Am învățat să le iubesc cam pe atunci când învățam să merg. M-am înălțat odată cu florile din grădinița bunicii mele veșnic plină ba de lăcrămioare, ba de bujori, ba de lalele ori de crini. Privirea luminoasă a bunicii mele părea să-mi spună: „Florile să nu-ți lipsească niciodată”!

Puțin mai târziu, la câțiva ani distanță îmi plăcea să o privesc pe mama cum îngrijea florile în timp ce le dezmierda cu vorbe frumoase. Iar privirea fermă a mamei mele părea să spună: „Florilor trebuie să le șoptești iubirea”!

Și, chiar dacă în adolescență și în tinerețe viața mi-a purtat pașii prin lumi pragmatice, mai târziu, spre maturitate, cred că mi-am amintit că păstrasem dragostea de flori adânc pitită în ființa mea și că ea se cerea scoasă la lumină și deslușită după a mea pricepere.

Unii oameni își construiesc și își consolidează cariera, cu înverșunare, până la final. Rareori se opresc pentru a se întreba dacă mai sunt și fericiți. Cei ce o fac au doar două căi în față. La întrebarea de mai sus, indiferent de cât de admirată îmi era evoluția profesională de până atunci, răspunsul a fost unul totalmente sincer iar lumea pragmatică a fost lăsată în spate, fără regrete, cu toată strălucirea ei efemeră și cu toată promisiunea ei de viitor material securizat.

M-am resetat pentru o lume creativă cu foarte multă credință că lumea florilor mă va primi în ea! Nu-mi doream decât să scot la lumină fascinația pentru frumos și să mă abandonez creației floristice pe care să o dăruiesc cu amândouă mâinile lumii întregi! Și această lume atât de fascinantă m-a primit!

De mii de ani oamenii și florile își trăiesc efemeritatea împreună. Și, tocmai de aceea povestea picturală este un basm floristic în care te invit să explorezi, alături de mine dragostea de frumos scoasă în lumină!

Deschide-ți brațele pentru un braț de flori! Afundă-ți chipul în culoare și respiră parfumul lor! Deschide ochii și privește un miracol! Un singur fir de floare este o vastă pictură vie!
Iar lumea care începe aici, tocmai de aceea, se numește pictural!
Cu drag de oameni și de flori,